Ablatia prin radiofrecventa
Principiul metodei
Curentii de radiofrecventa au la baza curentul electric alternativ si sunt .
utilizati de mult timp in medicina, cel mai frecvent in functionarea bisturiurilor electrice.
In gama de frecvente emise utilizate (intre 300-3000kHz), apicarea lor la niveliul unui tesut prin intermediul unui cateter determina o incalzire localizata la punctul de contact intre extremitatea conductorului (electrodul distal) si tesutul vizat.
Aceasta incalzire locala, care ideal trebuie sa fie cuprinsa intre 60 si 90 de grade provoaca o leziune de ardere de forma ovoida si de mici dimensiuni care ulterior evolueaza catre o cicatrice fibroasa bine delimitata.
Aceste cicatrici sunt create in zonele considerate responsabile de geneza sau intretinerea unor tulburari de ritm cardiac. Odata cicatricea formata tulburarea de ritm este stopata definitiv.
Materiale:
Curentul de radiofrecventa este eliberat de un generator alcatuit din mai multe ecrane care permit urmarirea constantelor electrice si termice in timpul apicarii curentului electric. Acest generator este dotat si cu sisteme de securitate care opresc administrarea de curent daca parametrii depasesc valorile critice stabilite.
Cateterele utilizate (unul care genereaza curentul electric, altele care sunt utilizate pentru a localiza regiunea responsabila de tulburarea de ritm) sunt introduse pe cale percutanata sub anestezie locala. Introducerea lor se face pe calea unei vas periferic de obicei vena femurala la radacina coapsei. Ulterior sunt dirijate pana in interiorul cavitatilor inimii sub control televizat.
Tulburarile de ritm cardiac care pot fi tratate cu ajutorul ablatiei prin radiofrecvemnta:
La ora actuala numai anumite tulbrari de ritm pot beneficia de acest tratament. Rezultatele interventiei si dificultatile intampinate depind de mecanismul tulburraii de ritm cardiac.
1. In anumite aritmii talia leziunii provocate prin apicarea curentului de radiofrecventa corespunde zonei critice responsabile de tahicardie. In acest caz rezultatele sunt in general bune (>90% succes) si pot si obtinute cu un numar limitat de tiruri de curent (ideal unul singur) caci zona responsabila de aritmie poate fi identificata cu mare precizie. Este vorba de:
- Ablatia la jonctiunea atrio-ventriculara (zona de conducere normala intre atrii si ventricule), care ulterior necesita implantarea unui stimulator cardiac.
- Abalatia unei cai lente din nodul atrioventricular (cale care sta la baza ueni tahiaritmii prin reintrare nodala).
- Ablatia uneia sau mai multor cai accesorii atrio-ventriculare care stau la baza aritmiilor din Sd. Wolf-Parkinson-White.
- Ablatia unui centru de hiperexcitabilitatea atriala.
2. In alte cazuri tahicardia are la baza un circuit care trece obligatoriu printr-o anumita zona ingusta, care odata ablatata va stopa aritmia. Obiectivul etse de a crea o zona de bloc, de baraj si astfel tahicardia este blocata. Astfel de situatii se regasesc in :
- Flutterul atrial, cu rata de succes > 90% daca linia de bloc creata este completa.
- Anumite tahicardii ventriculare unde rata de succes este mai mica caci este vorba de circuite complexe.
3. In fine ablatia prin radiofrecventa a fibrilateia atriale, tot mai utilizata, dar care este inca in stadiul de evaluare.
Modalitati practice
In timpul procedurii pacientul este intins pe pat, intr-o sala special echipata pentru astfel de proceduri, dotata cu radioscopie. Procedura este realizata de o echipa de medici cardiologi specializati in electrofiziologie cu ajutorul unei echipe de asistente medicale.
In principiu procedura se realizeaza sub anestezie locala la locul de punctie al vasului, de obicei la radacina coapsei.
Examenul nu este dureros, dar aplicarea curentului prin radiofrecventa poate fi insotita de o usoara senzatie arsura toracica.
Durata procedurii depinde de complexitatea tahicardiei, de contidiile anatomice, de experienta echipei. In general o procedura nu depaseste maxim 90 minute.
Pentru a evita sangerarea la locul de punctie se realizeaza un pansament compresiv.
Durata spitalizarii este in general scurta intre 1 si 3 zile.
Complicatii si riscuri:
- Hematoame la locul punctie
- Durere toracica tranzitorie
Complicatii mai severe dar din fericire rare (2-3%): aparitia de lichid pericardic care poate necesita un drenaj urgent, blocuri atrio-ventriculare care pot necesita implantarea unui stimulator cardiac, tulburari de ritm cardiac, accidente embolice prin formarea unor cheguri de sange in inima care por migra.
Dr Iancovici Oren
