Hipertensiunea arteriala si riscul cardiovascular
Hipertensiunea arteriala reprezinta o boala deseori intilnita de care sufera intre o treime si jumatate din populatia unei tari. Suferinta hipertensiva este mai frecvent intilnita in societatile moderne, de tip occidental, in care supra-alimentatia, inactivitatea fizica si stresul sint o caracteristica a vietii moderne. De ce este importanta aceasta suferinta cardiovasculara? Inainte de toate este foarte frecventa dupa cum ne putem da seama din afirmatia introductiva. Apoi, este deseori asimptomatica si evolueaza tacut pentru timp indelungat, in ciuda consecintelor severe asupra sanatatii. Nu in ultimul rind, poate avea efecte majore asupra bugetului sanatatii atit la nivelul societatii, cit si la nivel individual, prin costurile medicamentelor necesare pentru tratamentul bolii. Costurile sint remarcabile in cazul in care boala produce complicatii, daca nu este recunoscuta si tratata la timp.
Primele masuratori ale tensiunii arteriale au fost facute in secolul al-XVI-lea, atunci cind fiziologul englez Thomas Harvey, a inregistrat presiunea dezvoltata de muschiul cardiac in arterele carotide ale calului. Cercetarile sale au fost publicate intr-un tratat de fiziologie memorabil (”Despre miscarea inimii” - “De motu cordis”), care a pus bazele stiintei cardiovasculare. Intre primele masuratori ale tensiunii arteriale si recunoasterea importantei acesteia ca boala, s-au scurs insa citeva secole.
De ce are cineva hipertensiune? In majoritatea cazurilor cauza exacta a bolii nu se cunoaste si ea se produce printr-un cumul de cauze favorizante. Cu siguranta, in aparitia si progresia acesteia intervin consumul exagerat de alimente sarate, obezitatea (mai ales cea in care grasimea se distribuie in jurul taliei) si lipsa de activitate fizica. Prezenta bolii la unul sau la ambii parinti, creste posibilitatea ca descendentii acestora sa dezvolte aceeasi problema de sanatate, boala putindu-se transmite de la parinti la copii. Este important de inteles ca hipertensiunea poate apare dupa virsta de 40 de ani, desi conditiile favorizante exista din prima tinerete sau inca de la nastere, in cazul factorilor genetici. Boala poate fi si consecinta unor alte suferinte cu care se asociaza adesea, cum sint bolile cornice de rinichi, unele afectiuni ale glandelor endocrine, precum tiroida sau suprarenalele, sau unele boli congenitale prezente inca de la nastere. In ultimii ani, se remarca o tendinta ingrijoratoare de aparitie a bolii hipertensive la virste din ce in ce mai tinere, iar aceasta se datoreaza obezitatii, alimentatiei bogate in sare si grasimi, fara produse vegetale, sau cu origine cerealiera si a sedentarismului. Dupa cum se poate intelege cu usurinta, hipertensiunea nu se produce intotdeauna singura, ci se asociaza cu alti asa numiti factori de risc cardiovascular, cum sint diabetul zaharat, cresterea concentratiei de colesterol in sange, sau fumatul. Asocierea dintre hipertensiune si acesti factori de risc nu creste aritmetic nesansa de a face infarct de 16 ori mai mare decit cineva de acelasi sex si varsta care are tensiune normala, nu fumeaza si are colesterol normal.
Care sint valorile tensionale normale? Cunostintele noastre despre hipertensiune sint in permanenta schimbare si din acest motiv si limitele pentru valorile superioare ale normalului s-au schimbat. Tendinta este de a considera drept normale sau ideale valori tensionale din ce in ce mai mici, datorita importantei tensiunii arteriale in mentinerea sanatatii cardiovasculare. Tensiunea arteriala ideala, cea care nu determina cresterea riscului de complicatii cardiovasculare este de sub 120/80mmHg, ceea ce este destul de rar intalnit la populatia de peste 40 de ani. Tensiunea arteriala se poate considera insa normala daca valorile sint mai mici de 140/90mmHg. In cazul pacientilor care au si diabet zaharat, tensiunea este normala sub 130/80mmHg. Aceste praguri ale tensiunii nu tin cont de varsta pacientului, in ciuda parerii impamintenite, ca pe masura ce imbatrinesti iti creste si tensiunea si daca ai 70-80 ani, e normal sa ai tensiunea maxima 170-80mmHg! Tensiunea arteriala trebuie sa fie mentinuta in limitele de normalitate chiar daca pacientul inainteaza in varsta. Care sint de fapt riscurile asociate cu cresterea tensiunii arteriale? Hipertensiunea accelereaza aparitia aterosclerozei, o boala a peretilor arteriali, in care prin depunerea de grasimi si mai ales, de colesterol se produce o reactie inflamatorie a vaselor ce predispune la ingustarea acestora si la aparitia de cheaguri. Obstructia vaselor prin placi aterosclerotice sau formarea de cheaguri in interiorul lor, produce complicatiile redutabile ale hipertensiunii sub forma infarctului miocardic, a accidentelor vasculare cerebrale sau a cangrenelor membrelor inferioare. Hipertensiunea poate determina rupturi ale vaselor cerebrale si aparitia de hemoragii in interiorul creierului, ceea ce poate duce la consecinte grave, care merg de la paralizii definitive cu imobilizare la pat pe toata viata, pina la moarte subita.
Cum se poate atunci trata hipertensiunea pentru a reduce valorile tensionale la normal si a preveni complicatiile? Primele masuri de tratament nu presupun neaparat administrarea de medicamente. Ele trebuie aplicate la toti pacientii care au hipertensiune, indiferent de valorile tensionale de la care se pleaca. Unii dintre pacienti nu au nevoie sa ia medicamente daca valorile tensionale initiale sint crescute usor si reusesc sa slabeasca, aducindu-si greutatea corporala la normal, nu mai fumeaza, maninca fara sare, sau cu sare foarte putina si incep sa faca miscare fizica zilnic. Aceste masuri presupun schimbarea uneori radicala a stilului de viata, ceea ce nu este foarte usor de acceptat de catre pacient. In cazul valorilor tensionale crescute sever la diagnostic sau a prezentei altor factori de risc, cum este diabetul zaharat, pe langa masurile de tratament nefarmacologic de mai sus, medicul trebuie sa prescrie medicamente, de obicei in asociere de cel putin doua. Principiul de tratament modern al hipertensiunii presupune administrarea de asocieri de medicamente in doze mici, mai curind decit de a prescrie medicamente unice in doze mari. Exista multe clase de medicamente capabile sa reduca tensiunea arteriala prin eliminarea de sare si apa prin urina, efecte vasodilatatoare sau prin influenta asupra sistemului nervos central sau periferic.
Din punctul de vedere al pacientului, nu este importanta numai administrarea corecta a tratamentului, ci mai ales, normalizarea eficace a valorilor tensionale. Scaderea riscului de a face accident vascular cerebral sau infarct miocardic acut se obtine in principal prin reducerea tensiunii arteriale la normal, nu prin simpla administrare a medicamentelor. Din acest motiv, tratamentul trebuie condus de catre medic si ajustat in functie de raspunsul la tratament al fiecarui pacient in parte.
Mentinerea in limite normale a tensiunii arteriale, care alaturi de cresterea colesterolului sanguin reprezinta “ucigasii tacuti” ai lumii moderne, reprezinta un deziderat major al medicinii cardiovasculare din lumea civilizata. Pentru acest scop, colaborarea intre medic si pacientul sau este esentiala.
Conf Dr Serban Balanescu, FESC Clinica de Medicina Interna si Cardiologie Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
